Drepturile copilului . Drepturile copilului.

Interesul pentru copil ca fiind fiinta umana cu drepturi depline este unul din principalele aporturi ale sec. XX la evolutia umanitatii. Nimic mai firesc decat un secol pe care la Inceputurile sale Ellen Key Il anunta ca fiind “secolul copilului”, decat numeroasele dezbateri si discutii referitoare la natura drepturilor ce trebuiau asociate copilului si copilariei.

http://www.aer-conditionat.co “Aer conditionat”

 

A existat o unanima recunoastere a nevoii speciale de protectie a copilului datorita vulnerabilitatii sale In raport cu societatea. Vulnerabilitatea a fost interpretata prioritar In legatura cu anumite incapacitati, prin urmare copilul a fost tratat mai curand ca obiect al actelor de caritate decat ca o fiinta umana individuala, cu propriile sale drepturi. Elaborarea deciziilor cu privire la copil au fost luate de cele mai multe ori In absenta copilului.

Problemele referitoare la copil au fost considerate In mod frecvent ca nepolitice, lipsind astfel din agenda deciziilor politice. In cea de-a doua jumatate a sec. XX a Inceput sa creasca gradul de Intelegere al nevoilor psihologice ale copiilor si de recunoastere a copilariei ca o valoare In sine. In acelasi timp, a aparut evident faptul ca, uneori, interesul copilului este diferit de cel al protectorilor sai – multi copii fiind supusi unor tratamente inacceptabile In chiar familiile lor.

Toate aceste constatari au exercitat presiuni pentru elaborarea unei conventii care sa plece de la nevoile reale si specifice ale copilului si sa trateze independent drepturile copilului, mai curand decat sa le includa In drepturile omului.

Elaborarea unei conventii privind drepturile copilului venea sa “stinga” vocile celor care considerau ca a vorbi despre drepturile copilului este inutil si chiar periculos pentru ca Inseamna sa tratezi copilul ca pe o categorie aparte a fiintei umane.

In acelasi timp, conventia trebuia sa contrazica acele pareri care sustineau ca drepturile copilului au fost deja cuprinse In Conventia Internationala cu privire la Drepturile Politice si Civile si In Conventia Internationala cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, ambele adoptate de Natiunile Unite In 1966.

Desi elaborarea Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost un proces Indelungat (aproximativ 10 ani), putem aprecia faptul ca In forma sa finala Conventia exprima mai mult decat orice alt document, Intregul spectru al drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale si culturale – si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului Intr-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie.

Toate drepturile exprimate In Conventie sunt importante si necesare, se sustin reciproc fara sa fie posibila realizarea unei relatii ierarhice.

In Conventie, drepturile copilului sunt clare, concrete si accesibile Intelegerii, iar prin aceasta este satisfacuta o prima conditie In procesul respectarii lor.

Drepturile copilului 

CONVENTIA NATIUNILOR UNITE CU PRIVIRE

LA DREPTURILE COPILULUI

La Inceputul sec. XX s-a manifestat un interes deosebit pentru protectia copilului. Aproape In toate tarile industrializate au fost promulgate legi In domeniul protectiei copilului sau In cel al Invatamantului obligatoriu.

Conferinta de la Haga asupra Dreptului International Privat din 1902 a luat In consideratie interesul copilului ca un criteriu important In conventia referitoare la tutela copiilor.

In anul 1903, scriitoarea suedeza Ellen Key, cu cartea sa “Secolul copilului” a promovat o noua imagine a copilului, Incercand si reusind sa schimbe mentalitatile. Organizatia Internationala a lumii a adoptat In 1919 Conventia varstei minune (In industrie).

Chiar daca aceste reguli se aplica la nivel international, ca prin documentul care se refera la drepturile copilului este considerat Declaratia de la Geneva din 1924.

DECLARATIA DE LA GENEVA (1924)

Eglantyne Jebb, fondatoarea Organizatiei Salvati Copiii U.K. (Save the Children Fond), spunea: “Eu cred ca trebuie sa revendicam anumite drepturi pentru copii si sa actionam pentru recunoasterea lor universala”.

In 1923, ea a sintetizat drepturile copilului Intr-o declaratie In cinci puncte – numita Declaratia Drepturilor Copilului – care a fost agreata In unanimitate de Adunarea Generala a Uniunii Internationale “Salvati Copii”. In 1924, aceasta a fost adoptata de Liga Natiunilor.

Cele cinci puncte au devenit cunoscute ca “Declaratia de la Geneva”. Documentul dorea sa ofere protectie copiilor care, In urma Primului Razboi Mondial, se aflau In situatii deosebit de tragice si contineau urmatoarele prevederi:

Copilului trebuie sa i se asigure mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa normala din punct de vedere fizic si spirituala;

Copilul care este Infometat trebuie hranit, copilul care este bolnav trebuie ajutat, copilul care prezinta un retard de dezvoltare trebuie sustinut, copilul delicvent trebuie recuperat (Indreptat), iar copilului orfan sau fara adapost trebuie sa i se ofere adapost si ajutor;

Copilul trebuie sa fie primul beneficiar al ajutorului In momentele dificile;

Copilul trebuie sprijinit sa-si castige existenta si trebuie protejat Impotriva oricarei forme de exploatare;

Copilul trebuie crescut In spiritul utilizarii propriilor abilitati pentru ajutorarea oamenilor.

Prin aceste prevederi enuntate In termeni simpli, Declaratia de la Geneva se refera la obligatiile exclusive ale adultilor fata de copii. Copilul era protejat, luandu-se In considerare drepturile sale, dar ramanea dependent de adulti pentru a-si obtine aceste drepturi.

In 1934, Declaratia a fost reconfirmata de Adunarea Generala a Ligii Natiunilor, iar statele parti si-au luat angajamentul introducerii principiilor sale In legislatiile nationale. Importanta Declaratiei de la Geneva consta In faptul ca pentru prima data drepturile copilului au devenit un concept In dreptul international public, aceasta devenind un punct de referinta pentru viitoarele initiative legislative In domeniul drepturilor copiilor.

DECLARATIA DREPTURILOR COPILULUI (1948)

In 1946, dupa Cel de-al II-lea Razboi Mondial, a avut loc la Geneva o importanta Conferinta a organizatiilor “Salvati copiii” la care au participat 54 de organizatii internationale, cu activitate In beneficiul copiilor si reprezentanti din 34 state.

Ca urmare a acestei Intalniri a fost constituita Uniunea Internationala pentru Bunastarea Copilului (UIBC).

Una dintre primele sarcini ale UIBC a fost sa convinga Comisia Economica si Sociala a Natiunilor Unite ca Declaratia de la Geneva sa devina o declaratie a Natiunilor Unite.

Luand In considerare experientele traite In Cel de-al II-lea Razboi Mondial, UIBC a adaugat Inca doua puncte (numarul 1 si 2) continutul Declaratiei de la Geneva si, astfel, Declaratia Drepturilor Copilului din 1948 care avea urmatorul continut:

Copilul trebuie protejat Impotriva oricarei discriminari indiferent de rasa, nationalitate sau religie;

Copilul trebuie Ingrijit, tinand seama de respectul datorat familiei ca entitate;

Copilului trebuie sa i se asigure mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa normala din punct de vedere fizic, moral si spiritual;

Copilul care este Infometat trebuie hranit; copilul care este bolnav trebuie Ingrijit, copilul care este handicapat fizic sau mental trebuie ajutat, copilul neadaptat trebuie reeducat, copilul orfan sau fara adapost trebuie sa i se ofere adapost si ajutor;

Copilul trebuie sa fie primul beneficiar al ajutorului In momentele dificile;

Copilul trebuie sa beneficieze de toate avantajele prevazute In programele de bunastare sociala si de protectie sociala, trebuie sa primeasca pregatirea corespunzatoare care-i va permite la momentul potrivit sa-si castige existenta si trebuie protejat Impotriva oricarei forme de exploatare;

Copilul trebuie crescut In spiritul utilizarii propriilor abilitati pentru ajutorarea oamenilor.

Dupa Cel de-al II-lea Razboi Mondial, Natiunile Unite s-au concentrat asupra lucrului la Declaratia Universala a Drepturilor Omului, document adoptat In 1948. Includerea implicita a drepturilor copilului In textul acesteia s-a dovedit insuficienta.

S-a considerat necesara elaborarea unui document separat In care sa se faca referire la nevoile specifice ale copiilor. Au Inceput sa fie facute eforturi In acest sens. Declaratia de la Geneva a fost considerata o baza pentru discutii, care necesita Insa anumite schimbari si extinderea continutului, luand In considerare necesitatea de a schimba atitudinea fata de drepturile copilului.

In 1950, o noua propunere de proiect a fost Inaintata Comisiei pentru Drepturile Omului (parte componenta a Consiliului Economic si Social al Natiunilor Unite). De abia In 1957, Comisia a luat In considerare proiectul Inaintat.

Dupa consultarea statelor membre, Declaratia Drepturilor Copilului a fost unanim adoptata de cele 78 state membre (la acea data) a Adunarii Generale a Natiunilor Unite sub forma rezolutiei 1386 (XIV). Aceasta cuprindea 10 articole si Incorpora principiul de a lucra In interesul superior al copilului.

Datorita obtinerii unanimitatii – nici chiar Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu a obtinut acest lucru – Declaratia Drepturilor Copilului a avut o mare autoritate morala.

DECLARATIA DREPTURILOR COPILULUI (1959)

Toti copiii trebuie sa beneficieze de drepturile stabilite prin prezenta Declaratie. Toti copiii, fara exceptie, vor beneficia de aceste drepturi, fara nici o distinctie sau discriminare In functie de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alt fel de opinie, nationalitate sau origine sociala, situatie materiala, de nasterea lor sau de o alta situatie, indiferent ca se refera la copil sau la familia sa.

Copilul trebuie sa beneficieze de protectie deosebita si i se vor acorda sanse si posibilitati prin lege si prin alte mijloace pentru a-i permite dezvoltarea fizica, mentala, morala, spirituala si sociala Intr-un mod sanatos si normal, In conditii de libertate si demnitate. In aplicarea legilor In acest sens, trebuie luate In considerare, In mod deosebit, interesele superioare ale copilului.

Copilul va avea de la nastere dreptul la un nume si o cetatenie.

Copilul va beneficia de o securitate sociala. El are dreptul sa creasca si sa se dezvolte In conditii de sanatate, In acest sens, i se va asigura Ingrijire si protectie sociala, atat acestuia, cat si mamei sale, inclusiv Ingrijirea corespunzatoare prenatala si postnatala. Copilul are dreptul la hrana corespunzatoare, la un adapost, la recreare si servicii medicale.

Copilului care este handicapat fizic, mental sau social, i se va asigura un tratament special, educatia si Ingrijirea pe care le necesita situatia sa deosebita.

Copilul are nevoie de dragoste si Intelegere pentru dezvoltarea deplina si armonioasa a personalitatii sale. Ori de cate ori este posibil, el va creste In grija si sub responsabilitatea parintilor sai, precum si Intr-o atmosfera plina de afectiune si securitate morala si materiala; un copil de varsta mica nu va fi separat de mama sa, doar In cazurile exceptionale. Societatea si autoritatile publice au datoria sa acorde o Ingrijire deosebita copiilor fara familie si acelora fara mijloace de existenta corespunzatoare. Este de dorit ca statul sa acorde o alocatie In bani sau asistenta pentru Ingrijirea copiilor In familiile numeroase.

Copilul are dreptul la educatie, care va fi gratuita si obligatorie, cel putin In Invatamantul primar. Copilului i se va acorda o educatie care va promova cunostintele sale generale si Ii va permite, pe baza egalitatii sanselor, sa-si dezvolte abilitatile, modul individual de gandire si simtul responsabilitatii morale si sociale, pentru a deveni un membru util al societatii. Interesele superioare ale copilului vor constitui principiul calauzitor al celor responsabili de educarea si Indrumarea lui; aceasta responsabilitate revine In primul rand parintilor. Copilul se va bucura pe deplin de joaca si recreare, care trebuie redirectionate spre acelasi scop, ca si educatia; societatea si autoritatile publice se vor stradui sa promoveze aplicarea acestui drept.

Copilul trebuie sa fie printre cei dintai care sa beneficieze de protectie si ajutor In orice Imprejurare.

Copilul va fi protejat Impotriva oricarei forme de neglijare, violenta si exploatare. El nu va fi subiect al vreunei forme de trafic. Copilului nu i se va permite angajarea Inainte de Implinirea unei varste minime corespunzatoare; acesta nu va fi constrans si nu i se va permite sub nici o forma sa se angajeze Intr-o meserie sau ocupatie care ar aduce prejudicii sanatatii si educatiei sale sau ar interveni In dezvoltarea sa fizica, morala sau mentala.

Copilul va fi protejat Impotriva practicilor ce pot conduce la discriminare. El va fi crescut In spiritul Intelegerii, tolerantei, prieteniei cu ceilalti oameni, pacii si conceptului universal ca energia si talentele sale trebuie puse In slujba oamenilor.

Continutul Declaratiei din 1959 este mult mai precis, prevederile acesteia au fost cu mult mai extinse, In comparatie cu Declaratia de la Geneva. A fost luata In considerare nevoia copilului de afectiune si Intelegere; se pune un accent deosebit pe unitatea familiei, pe nevoia de Ingrijire pre si postnatala a mamei si copilului, pe dreptul la un nume si o nationalitate. De asemenea, este inclus principiul Invatamantului obligatoriu si gratuit.

Se pune accent pe dreptul copilului de a fi protejat exploatarii, neglijarii, si tratamentelor rele. Totodata, se cer masuri legislative pentru a proteja copilul Impotriva implicarii lui In activitati lucrative Inainte de o anumita varsta.

Prin aceasta Declaratie, se recunoaste dreptul copilului la timp liber, recreare si joaca. De o exceptionala importanta este faptul ca societatea (parintii, organizatii neguvernamentale, profesori, etc.) si autoritatile locale si centrale sunt chemate sa recunoasca aceste drepturi si sa asigure implementarea lor.

Declaratia din 1959 a Insemnat primul pas catre recunoasterea copilului, dar Declaratia cuprinde, aproape In exclusivitate, drepturi protective.

Polonia Impreuna cu alte state, au sustinut adoptarea unei conventii, si nu a unei declaratii. Aceasta nu are caracter obligatoriu si nu are putere de lege. Pe de alta parte, declaratia nu prevede proceduri care sa asigure implementarea.

Prin adoptarea unei conventii, statele semnatare ar fi fost obligate sa respecte drepturile copilului prin adoptarea unor legi In concordanta cu prevederile conventiei. Dar acest lucru nu a putut fi posibil In 1959. Este important de amintit faptul ca titlul proiectului initial era “Carta Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului”.

DE LA DECLARATIA DREPTURILOR COPILULUI (1959)

LA CONVENTIA NATIUNILOR UNITE CU PRIVIRE

LA DREPTURILOR COPILULUI (1989)

In februarie 1978, polonia a Inaintat Comisiei pentru Drepturile Omului proiectul Conventiei cu privire la Drepturile Copilului. Guvernul Poloniei dorea sa sarbatoreasca Anul International al Copilului (1979) si cei 20 ani de la adoptarea Declaratiei prin adoptarea unei conventii referitoare numai la drepturile copilului.

Comisia Drepturilor Omului a luat hotararea de a consulta statele membre si organizatiile competente. S-au primit 28 de raspunsuri de la statele membre, 4 de la agentii specializate (ILO, IMF, UNESCO, WHO) si 15 de la organizatii neguvernamentale, printre care si organizatii “Salvati Copiii”.

Comisia Drepturilor Omului a decis crearea unui grup de lucru, care a avut consultari cu reprezentanti ai guvernelor, ai organizatiilor internationale si ai organizatiilor neguvernamentale. Era un grup “deschis”, deoarece permitea statelor care nu erau membre ale Comisiei Drepturilor Omului sa participe In acest proces.

Desi initial textul propus de Guvernul polonez a fost folosit ca material de lucru, pe parcurs, acesta a fost Inlocuit cu texte propuse de organizatiile neguvernamentale. A fost o experienta unica In istoria Natiunilor Unite. Contributia ONG-urilor a avut un impact deosebit de important.

Organizatiile neguvernamentale si-au creat In 1983 un Grup Ad-Hoc, care a facilitat coordonarea textelor si a optimizat activitatea de lobby In statele membre. Numarul membrilor Grupului Ad-Hoc a crescut continuu, acesta atingand In 1989 un efectiv de 50 membri. Mai tarziu, dupa adoptarea Conventiei, grupul a avut un rol foarte important In procesul semnarii, ratificarii si implementarii Conventiei.

La 8 martie 1989, la cea de-a 45-a sesiune, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a decis sa transmita proiectul Conventiei Drepturilor Copilului In atentia Adunarii Generale ONU prin Consiliul ECOSOC.

La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului. Ea a devenit o lege internationala dupa ratificarea de catre 20 state si a intrat In vigoare la 2 septembrie 1990. Romania a fost printre primele tari care a ratificat textul Conventiei la 25 septembrie 1990.

In prezent, Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului este ratificata de 191 state ale lumii, cu exceptia Statelor Unite ale Americii si Somaliei.

Putem aprecia totusi ca 96% dintre copiii lumii traiesc In state care au ratificat Conventia si, prin urmare, s-au obligat In mod legal sa impuna respectarea tuturor drepturilor copilului.

CONVENTIA DREPTURILOR COPILULUI

(MOMENTE ALE EVOLUTIEI ACESTEIA)

Ca momente semnificative In evolutia preocuparilor pentru drepturile copilului care au pregatit elaborarea si intrarea In vigoare a Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului se pot mentiona:

1906 (19 mai) – Eglantyne Jebb fondeaza Organizatia “Salvati Copiii” In Marea Britanie, prima de acest fel din lume;

1923 – Eglantyne Jebb elaboreaza Declaratia Drepturilor Copilului, care cuprindea 5 articole;

1924 – Liga Natiunilor Unite adopta Declaratia Drepturilor Copilului, care este cunoscuta sub numele de Declaratia de la Geneva;

1948 – Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite adopta Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

1959 (20 noiembrie) – Adoptarea In unanimitate de catre statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite a Declaratiei Drepturilor Copilului, cuprinzand de data aceasta 10 puncte;

1978 – Anul International al Copilului; In acest an, delegatia poloneza la Natiunile Unite a propus elaborarea Conventiei privitoare la respectarea drepturilor copilului; se constituie un grup de lucru pentru redactarea Conventiei Drepturilor Copilului, In redactare fiind implicate ONG-urile, printre care si membrii Aliantei Internationale “Salvati Copiii”;

1989 (20 noiembrie) – Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite adopta cele 54 articole ale Conventiei Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului;

1990 (2 septembrie) – intra In vigoare Conventia ONU privind Drepturile Copilului.

IMPORTANTA CONVENTIEI NATIUNILOR UNITE PRIVIND DREPTURILE COPILULUI

Conventia este unica prin interesul cu care a fost Intampinata. Nici un lat document privind drepturile omului nu a fost ratificat atat de rapid de atat de multe state. Mesajul ce trebuie sumarizat In trei cuvinte: copiii trebuie respectati. Aceasta Inseamna ca:

supravietuirea, protectia si dezvoltarea copiilor trebuie sa fie prioritara;

interesele superioare ale copiilor trebuie luate In considerare ori de cate ori se iau decizii care Ii privesc;

opiniile copiilor sunt importante: trebuie ascultate si trebuie sa li se acorde atentia cuvenita;

aceste principii trebuie sa se aplice tuturor copiilor, fara nici o discriminare.

Ca urmare a ratificarii Conventiei, statele membre au luat masuri de Imbunatatire a situatiei copiilor. Au avut loc schimbari legislative si s-au creat structuri administrative pentru protectia drepturilor copilului.

Conventia a creat un climat favorabil de reforma; a definit principii si norme universale asupra situatiei copiilor si a conturat un proces de urmarire si discutare a gradului de implementare.

CONVENTIA ONU CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI

Cele 54 de articole ale Conventiei pot fi Impartite In trei parti principale:

principii generale;

drepturi specifice;

modalitati prin care Conventia va fi monitorizata.

Principiile generale ale Conventiei sunt:

Dreptul la supravietuire si dezvoltare;

Respectarea interesului superior al copilului ca o prima consideratie;

Dreptul copilului de a-si exprima liber opinia In toate situatiile care Il pot afecta;

Dreptul copiilor de a se bucura de toate drepturile descrise In Conventie fara nici o discriminare.

Conventia Incorporeaza Intregul spectru de drepturi ale omului – civile, politice, economice, sociale si culturale – si stabileste modalitatile specifice prin care aceste drepturi trebuie sa apartina tuturor copiilor.

Definirea copilului ca fiind orice persoana care nu a Implinit varsta de 18 ani, cu exceptia situatiilor In care prin lege varsta majoratului este mai mica;

Drepturi si libertati civile, incluzand dreptul de a avea un nume si o nationalitate, libertatea de exprimare, gandire si asociere, dreptul de a avea acces la informatii si dreptul de a nu fi supus torturii;

Un mediu familial si alternativele de ocrotire la acesta, incluzand dreptul de a locui cu parintii, de a fi reunit cu familia In cazul separarii si dreptul de a beneficia de alternativele de ocrotire cand este necesar;

Sanatate si bunastare, incluzand drepturile copiilor cu dizabilitati, dreptul la sanatate si la servicii medicale, securitate sociala, servicii de protectie a copiilor si un standard adecvat de viata;

Educatie, timp liber si activitati culturale, incluzand dreptul la educatie, scopurile educatiei si dreptul de a se juca, dreptul la timp liber si la participarea In viata culturala si artistica;

Masuri de protectie speciala acoperind drepturile copiilor refugiati ale acelora implicati In conflicte armate, drepturile copiilor aflati In sistemul justitiei juvenile, ale copiilor privati de libertate si a copiilor exploatati sexual sau economic.

Ultimele 13 articole ale Conventiei stabilesc modalitatilor prin care va fi monitorizata implementarea Conventiei. Acestea include: Infiintarea Comitetului Drepturilor Copilului, care primeste de la guvernele statelor parti raportul initial, dupa doi ani de la ratificare si rapoartele periodice, dupa fiecare cinci ani de la raportul initial. Agentiile ONU si organizatiile neguvernamentale sunt invitate sa prezinte Comitetului informatii relevante pentru a-si sustine munca desfasurata.

In cele 54 articole distincte pe care Conventia le contine se definesc principii, diferite tipuri de drepturi si procese. Initial continutul era pe patru teme: supravietuire, protectie, dezvoltare si participare.

Dupa intrarea In vigoare a Conventiei, In anul 1990 si experienta practica dobandita de atunci prin monitorizare si implementare, a devenit relevanta considerarea continutului Conventiei In acord cu temele stabilite de Comitetul asupra Drepturilor Copilului In cererile sale de rapoarte:

Masuri generale de implementare (art. 4, 42 si 44.6);

Definitia copilului (art. 1);

Principii generale (art. 2, 3, 4, 6 si 12);

Drepturi civile si libertati (art. 7, 8, 13, 14, 15, 16, 17 si 37);

Mediul familial si Ingrijire alternativa (art. 5, 9, 10, 11, 18, 19, 20, 21, 25 si 27);

Sanatate si bunastare (art. 6, 18, 23, 24, 26 si 27);

Educatie, timp liber si activitati culturale (art. 28, 29 si 31);

Masuri speciale de protectie (art. 29, 37-40).

In sistemul celor 54 de articole, patru articole prezinta o importanta aparte, deoarece ele se pot constitui In principii generale ce guverneaza toate actiunile (nationale si internationale), ce trebuie Intreprinse pentru a face din prevederile Conventiei o realitate – non-discriminarea (art. 2), interesul superior al copilului (art. 3), supravietuirea si dezvoltarea (art. 6) si participarea (art. 12).

Drepturile copilului NON-DISCRIMINAREA

Statele parti se angajeaza sa respecte drepturile care sunt enuntate In prezenta Conventiei si sa le garanteze tuturor copiilor care intra jurisdictia lor, fara nici o discriminare, indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opinia publica sau o alta opinie a copilului, a parintilor sau a reprezentantilor sai legali, de originea lor nationala, etnica sau sociala, de situatia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de o alta situatie.

Statele Parti vor lua toate masurile corespunzatoare astfel Incat copilul sa fie efectiv protejat Impotriva oricaror forme de discriminare (…). (Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 2)

Fiind un act elaborat sub egida Natiunilor Unite, Conventia cu privire la Drepturile Copilului respecta linia directoare a principiilor egalitariste, principii care statuteaza faptul ca toti oamenii se nasc avand aceleasi drepturi si libertati, sunt si trebuie tratati In mod egal.

Non-discriminarea, ca valoare si concept al politicilor democratice, este definita In mod explicit de Comitetul Drepturilor Omului (art. 2 al Conventiei, ni se par foarte importante de mentionat doua aspecte:

Afirmatia “toti copii trebuie tratati In mod egal” nu Inseamna ca toti copiii beneficiaza de tratament identic In orice circumstante;

Nu orice diferentieri ale tratamentului aplicat sunt discriminatorii, daca motivele acestor diferentieri sunt obiective si urmaresc un scop prevazut In continutul Conventiei.

In ceea ce priveste transpunerea In practica, se poate observa ca, Impotriva prevederilor explicite ale Conventiei, exista cel putin doi factori care Ingreuneaza acest proces:

atitudinile traditionale (obiceiurile din unele state);

constrangerile bugetare.

Drepturile copilului INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI

In toate actiunile care Ii privesc pe copii, fie ca sunt initiate de institutii publice sau private de ocrotire sociala, de catre tribunale, autoritati administrative sau organele legislative, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate In considerare cu prioritate.

(…) (Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 3)

Principiul interesului superior al copilului a aparut pentru prima oara In Declaratia Drepturilor Copilului din 1959. Conventia din 1989 l-a preluat si l-a dezvoltat, Incepand astfel obligatia Statelor Parti de a considera actiunile Intreprinse de organismele publice si private, din perspectiva impactului acestora asupra copilului, de a acorda prioritate si de a construi o societate “prietenoasa” In raport cu copilul (“child-friendly society”).

Principiul interesului superior al copilului se regaseste In cadrul Conventiei si In textul articolelor referitoare la situatii particulare: separarea de parinti (art. 9), responsabilitatile parintilor (art. 18), protectia copiilor fara familie (art. 20), adoptia (art. 21), privarea de libertate (art. 37), administrarea justitiei minorilor (art. 40). Principiul se aplica In toate situatiile In care sunt implicati copii si fata de care nu exista prevederi speciale In Conventie.

Pornind de la aceste considerente este evident ca nu poate exista nici o exceptie de la aplicarea cu prioritate a interesului superior al copilului. Acest principiu trebuie sa se regaseasca In sistemele legislative nationale, trebuie s[ guverneze deciziile politice sau de alta natura, atat la nivel local cat si central si sa nu poata fi subiectul nici unei derogari In cazul unor situatii de criza majora sau de razboi.

Drepturile copilului SUPRAVIETUIRE SI DEZVOLTARE

“Statele Parti recunosc ca orice copil are dreptul inerent la viata.

Statele Parti vor asigura, la nivel maxim posibil, supravietuirea si dezvoltarea copilului”. (Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 6).

Printr-o astfel de formulare, Conventia garanteaza dreptul fundamental la viata, evidentiat ca un principiu universal al drepturilor omului de toate instrumentele legislative internationale si impune cerinta ca supravietuirea si dezvoltarea sa se realizeze la un nivel maxim posibil.

Conceptul de “supravietuirea si dezvoltarea la un nivel maxim posibil” este crucial pentru implementarea Conventiei. De altfel, In tot continutul Conventiei regasim “dezvoltarea” ca un concept holistic, vizand toate caracteristicile psiho-socio-fizice ale copilului.

Multe articole din Conventie fac referire In mod specific la scopul dezvoltarii copilului. Altele mentioneaza codul esential al parintilor si al statului In dezvoltarea copilului.

Protectia Impotriva oricarei forme de violenta si exploatare este vitala pentru supravietuire si dezvoltare. De altfel, toate situatiile In care sunt implicati copiii sunt analizate din perspectivele supravietuirii si dezvoltarii.

Comitetul Drepturilor Copilului face, In mod explicit, trimiteri catre situatii particulare cum ar fi mortalitatea si morbiditatea infantila, pruncuciderea, suicidul, pedeapsa capitala aplicata copiilor, implicarea In conflicte armate, legalizarea avorturilor, graviditatea In cazul fetelor mai mice de 18 ani, etc.

Drepturile copilului PARTICIPARE

Statele parti vor garanta copilului capabil de discernamant, dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care Il priveste, opiniile copilului fiind luate In considerare, avandu-se In vedere varsta sa si gradul sau de maturitate.

In acest scop se va da copilului, In special, posibilitatea de a fi ascultat In orice procedura juridica sau administrativa care-l priveste (Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, art. 12).

Comitetul Drepturilor Copilului considera participarea, un principiu fundamental, relevant pentru toate situatiile descrise In Conventie. Comitetul a insistat asupra recunoasterii copilului ca un subiect activ al drepturilor ce-I sunt recunoscute.

Art. 12 si 13 (dreptul la libera exprimare), art. 14 (libertatea In gandire, constiinta si religie) si art. 15 (libertate de asociere) accentueaza statutul copilului de purtator al tuturor drepturilor fundamentale, avand propriile sale opinii si sentimente.

Art. 12 nu precizeaza o varsta minima de la care sa se poata pe deplin exercita dreptul de libera exprimare. In plus, nu sunt delimitate nici domeniile In care copilul se poate exprima liber. Practic, nu exista un mediu posibil de existenta si dezvoltare asupra caruia copilul sa nu poata forma opinii personale. Afirmarea principiului participarii nu implica obligatia copilului de a exprima o opinie.

Comitetul Drepturilor Copilului a impus ca toate principiile prezentate mai sus (non-discriminarea, interesul superior al copilului, supravietuirea si dezvoltarea si participatia) sa se regaseasca Incorporate In legislatia nationala a Statelor Parti.

Ratificarea Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului si focalizarea societatii romanesti pe problematica copilului, au impus reformarea sistemului legislativ care asigura promovarea si respectarea drepturilor copilului.

Procesul de reforma si-a propus Inca de la Inceput, chiar daca In practica acest scop nu a fost Intotdeauna pe deplin realizat, sa impuna interesul superior al copilului, nediscriminatoriu, pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea la un nivel maxim posibil, In conditiile unei participari depline a copiilor.

CONVENTIA NATIUNILOR UNITE CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI SI IMPLICATIILE EI ASUPRA LEGISLATIEI ROMANESTI

Romania – Stat Parte al Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului

Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului este un instrument legislativ international care, pe de-o parte, ofera principiile generale referitoare la modul In care Statele Parti ar trebui sa se raporteze la copil si la copilarie, iar pe de alta parte, stabileste ariile politicii care trebuie avute In vedere.

In plus, prin Conventie se acorda un rol important sistemului de monitorizare si se instituie un organism international (ales), Comitetul Drepturilor Copilului care evolueaza rapoartele nationale de monitorizare si ofera recomandari.

Romania se numara printre statele care au ratificat Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului In anul imediat urmator adoptarii sale In cadrul Natiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990.

Constitutia Romaniei (art. 11, al. 2) stipuleaza faptul ca toate tratatele internationale ratificate de tara noastra sunt parte integranta In sistemul legislativ national.

Semnarea Conventiei reprezinta, atat recunoasterea din partea statului roman a principiilor si drepturilor promovate de Conventie, cat si asemanarea explicita a obligatiei de a asigura transpunerea acestora In practica (art. 4).

In calitatea sa de Stat Parte al Conventiei, statul roman Isi asuma In urma ratificarii Conventiei urmatoarele obligatii:

Sa promoveze principiile si prevederile Conventiei si sa depuna eforturi In sensul aducerii acestora la cunostinta tuturor cetatenilor – adulti si copii;

Sa puna de acord legislatia interna cu prevederile Conventiei;

Sa asigure, In aplicarea legislatiei, respectarea principiilor promovate de Conventie si sa interpreteze legislatia In vigoare, In spiritul acestor principii;

Sa creeze institutiile adecvate pentru punerea In practica a prevederilor Conventiei, luandu-se In considerare cu prioritate interesul superior al copilului;

Sa ia masuri In limitele maxime ale rezervelor de care dispune, pentru asigurarea respectarii tuturor drepturilor economice, sociale si culturale ale copiilor;

Sa asigure copilului protectia si Ingrijirea necesare pentru bunastarea sa, In mod prioritar In cadrul unei familii, sprijinind si obligand parintii sau tutorii acestuia sa-si exercite drepturile si obligatiile ce le revin In cresterea si educarea copilului;

Sa garanteze copilului capabil de discernamant dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care Il priveste si sa creeze contextul In care acesta sa-si manifeste acest drept;

Sa ia toate masurile legislative, administrative, sociale si educative corespunzatoare pentru protejarea copilului Impotriva oricaror forme de violenta, vatamare, abuz mental sau fizic, de abandon sau neglijenta, de tratamente rele sau de exploatare;

Sa asigure accesul nelimitat al tuturor copiilor la serviciile medicale, astfel Incat toti copiii sa se poata bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila;

Sa creeze cadrul necesar respectarii dreptului la educatie si a exercitarii acestuia In mod progresiv si pe baza egalitatii de sanse;

Sa Inainteze Comitetului Drepturilor Copilului (prin intermediul secretarului general al ONU) rapoarte asupra masurilor pe care le adopta, pentru a da efect drepturilor recunoscute In prezenta Conventiei si asupra progreselor realizate In exercitarea acestor drepturi si sa asigure o larga difuzare a acestor rapoarte In tarile lor proprii.

DREPTURILE COPILULUI IN PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE DIN LEGISLATIA ROMANIEI 

CONSTITUTIA Romaniei

In cuprinsul Constitutiei trebuie mentionat art. 45, intitulat “Protectia copiilor si a tinerilor”, care prevede:

Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta In realizarea drepturilor lor.

Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru Ingrijirea copilului bolnav sau handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si tinerilor se stabilesc prin lege.

Exploatarea minorilor, folosirea lor In activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii, sau care le-ar pune In primejdie viata ori dezvoltarea normala, sunt interzise.

Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

Drepturile copilului CODUL FAMILIEI

Codul familiei adoptat prin Legea nr. 4/1953, a suferit mai multe modificari de-a lungul timpului. Codul familiei reglementeaza relatiile din cadrul familiei, pornindu-se de la considerentul ca cel mai bun mediu pentru dezvoltarea copilului este familia. Un Intreg capitol – Cap.I din Titlul III – este dedicat ocrotirii copiilor.

Codul familiei acorda, de asemenea, o importanta deosebita relatiilor copil – autoritati, stabilindu-se In mod special responsabilitatile institutiilor menite sa asigure protectia copilului In fata oricaror abuzuri.

In forma initiala, Codul familiei reglementa si adoptia, masura de protectie a copilului In dificultate, care este In prezent reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata prin Legea nr. 87 di 25 aprilie 1998.

ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI NR. 26/1997 CU PRIVIRE LA PROTECTIA COPILULUI AFLAT IN DIFICULTATE, APROBATA PRIN LEGEA NR. 108/1998

Menita sa Inlocuiasca Legea nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, este considerata ca cea mai importanta reglementare din ultima vreme, In domeniul protectiei copilului, fiind destinata protectiei copiilor a caror “dezvoltare sau integritate fizica sau morala este periclitata” (art. 1 al. 1).

Introducerea notiunii de copil aflat In dificultate este foarte importanta, deschizand noi perspective In domeniul protectiei copilului. De asemenea, instituirea de servicii si comisii speciale pentru protectia copilului, constituind astfel un prim pas al descentralizarii.

In stransa legatura cu reglementarile mai sus amintite, sunt urmatoarele:

Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii;

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat;

Hotararea nr. 205/1997 cu privire la organizarea activitatii autoritatilor administratiei publice locale, In domeniul protectiei drepturilor copilului;

Legea nr. 120/1997 cu privire la concediul platit pentru Ingrijirea copiilor In varsta pana la 2 ani;

Legea nr. 119/1997 cu privire la alocatia suplimentara pentru familiile cu copii;

Hotararea nr. 604/1997 cu privire la criteriile si procedurile de autorizare a organismelor private care desfasoara activitati In domeniul protectiei copilului.

Drepturile copilului PLANUL NATIONAL DE ACTIUNE IN FAVOAREA COPILULUI

Prin Hotararea de Guvern nr. 972/1995, a fost aprobat Planul national de actiune In favoarea copilului, document care stabileste un foarte serios program de protectie a copiilor din Romania, tinandu-se seama de conditiile concrete economice si sociale, care influenteaza In aceasta perioada dezvoltarea copilului.

Acesta este primul document care s refera In mod direct la prevederile Conventiei Drepturilor Copilului si a fost elaborat printr-o larga consultare nationala, guvernamentala si neguvernamentala.

Programul definit prin Planul National are In vedere punerea In aplicare a urmatoarelor directii de actiune:

In domeniul drepturilor copilului, aplicarea recomandarilor Comitetului Drepturilor Copilului si monitorizarea respectarii drepturilor copilului In Romania;

In domeniul asigurarii sanatatii copilului, ameliorarea asistentei medicale a mamei, a copilului, a adolescentului, precum si reconsiderarea sistemului de Ingrijire acordata copilului;

Cresterea si dezvoltarea copilului;

Educatia copilului;

Sprijinirea familiei, ca mediu privilegiat pentru dezvoltarea copilului;

Protectia copiilor aflati In dificultate si a celor cu deficiente;

Protectia juridica a minorilor si prevenirea delicventei juvenile;

Sporirea rolului femeilor In Imbunatatirea conditiilor de viata ale copiilor;

Imbunatatirea cadrului legislativ si normativ.

CONVENTIA ONU CU PRIVIRE LA:

DREPTURILE COPILULUI – REFLECTATA IN PROGRAMELE UNOR INSTITUTII GUVERNAMENTALE SI NEGUVERNAMENTALE ACTIVE IN DOMENIUL PROTECTIEI COPILULUI DIN ROMANIA

CONVENTIA ONU CU PRIVIRE LA

DREPTURILE COPILULUI – FUNDAMENT AL PROGRAMELOR ORGANIZATIEI “SALVATI COPIII”

Fondata In 1919, Alianta Internationala “Save the Children” (ISCA) cuprinde 26 organizatii membre, care desfasoara activitati In peste 100 tari de pe toate continentele. Toate aceste organizatii Impartasesc o viziune comuna a unei lumi care respecta si valorizeaza fiecare copil, care asculta copiii si Invata de la acestia, o lume In care toti copiii au sperante si sanse.

ISCA ofera, atat ajutor In regim de urgenta, cat si sprijin pentru o dezvoltare pe termen lung, lucrand In stransa legatura cu partenerii locali.

In abordarea situatiilor de criza, care afecteaza dezvoltarea si chiar viata copiilor, “Save the Children” ofera asistenta materiala pentru nevoile imediate, protectie pentru copiii implicati In conflicte armate (inclusiv Intoarcerea In familie a copiilor separati de parinti).

“Save the Children” dezvolta, de asemenea, programe majore de garantare a drepturilor copiilor, prin introducerea unor dezvoltari echitabile si sustinute.

Saracia si inegalitatile sunt cauzele majore ale multor obstacole ce Impiedica respectarea drepturilor copiilor, iar eradicarea lor este un scop fundamental al programelor desfasurate de “Save the Children”.

Intr-o la fel de mare masura, “Save the Children” s-a concentrat asupra dezvoltarii unor programe de cercetare si advocacy, care sa aduca In atentia decidentilor politici si a formatorilor de opinie din Intreaga lume, situatiile de nerespectare a drepturilor copiilor.

Aceasta munca a fost orientata pe trei directii:

Cresterea gradului de constientizare asupra Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului;

Incurajarea implementarii prevederilor Conventiei, In mod global;

Sustinerea mecanismelor de monitorizare stabilite prin Conventie.

ISCA are un buget anual de 300 milioane USD.

Exista o legatura puternica Intre activitatea ISCA si Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. In 1923, Eglantyne Jebb, fondatoarea “Save the Children”, a redactat prima Carta a drepturilor copilului. “Am credinta ca trebuie sa pledam pentru anumite drepturi ale copilului si sa muncim pentru recunoasterea lor universala”.

Munca sa de pionierat se gaseste peste ani In Conventia ratificata In 1989. In mare masura, Conventia ofera o baza pentru munca “Save the Children”. Existenta “Save the Children” este puternic motivata de dorinta de a transforma prevederile Conventiei In realitate.

Organizatii membre ale Aliantei Internationale Save the Children:

Australia – Save the Children Fund Australia;

Canada – Save the Children Canada;

Danemarca – Red Barnet;

Republica Dominicana – Fundacion Para El Desarrollo Comunitario;

Egipt – Egyptian Save the Children;

Insulele Faroe – Barnabati;

Finlanda – Pelastakaa Lapset Ry;

Franta – Enfants et Developpement;

Grecia – Save the Children Greece;

Guatemala – Alianza Para EI Desarrollo Juvenil Comunitario;

Honduras – Asociacion Salvemos Los Ninos de Honduras;

Islanda – Barnaheill;

Japonia – Save the Children Japan;

Iordan – Jordanian Save the Children;

Korea – Save the Children Korea;

Macedonia – Save the Children Macedonia;

Mauritius – Save the Children Mauritius;

Mexic – Fundacion Mexicana de Apoyo Infantil AC (FAI);

Olanda – Save the Children The Netherlands;

Noua Zeelanda – Save the Children Fund New Zealand;

Norvegia – Redd Barna;

Romania – Salvati Copiii;

Spania – Save the Children Spain;

Suedia – Radda Barnen;

Regatul Unit al Marii Britanii – Save the Children Fund;

Statele Unite ale Americii – ­Save the Children Federation.

In 1999 se aniverseaza 80 de ani de la Infiintarea miscarii “Save the Children”. Prima organizatie Save the Children a fost fondata la 19 mai 1919 In Marea Britanie. In cei 80 de ani de activitate Save the Children a dat credit numelui sau, salvand milioane de copii de la teribilele efecte ale razboaielor, bolilor si ale foametei.

Alianta Internationala Save the Children nu a considerat niciodata munca sa pentru copii ca un act de caritate. “Copiii au drepturi” a fost principiul care a condus mereu activitatea aliantei. Copiii au dreptul de a fi protejati de violenta si abuz, sa fie sanatosi si bine educati. Copiii au dreptul de a-si spune parerea, de a spune ceea ce doresc si ceea ce asteapta de la adulti. Copiii au dreptul de a participa la luarea deciziilor care Ii privesc. In viziunea Aliantei copiii si tinerii sunt nu doar beneficiari ai proiectelor ci si parteneri.

Programele Aliantei Save the Children au o excelenta reputatie. In decursul anilor multe alte organizatii si-au orientat si structurat programele dupa modelele promovate de Alianta. Printr-o continua monitorizare si evaluare si printr-o permanenta inovatie Alianta Isi mentine locul de lider In domeniu. Imbunatatirea comunicarii si cooperarii Intre membrii Aliantei a fost si este esentiala pentru atingerea obiectivelor.

ISCA a desfasurat programe In peste 100 de tari, folosind un buget de 230.000.000 ?. Nu multe organizatii au o asa puternica si globala prezenta. In viitor Alianta intentioneaza sa participe mult mai frecvent la evenimentele media si sa se angajeze mult mai activ In activitatile de strangere de fonduri la nivel international pentru finantarea programelor In beneficiul copiilor.

Conceput pentru a reflecta copilaria, pasiunea, continuitatea, unitatea si forta , elemente caracteristice ale Aliantei, noul logo, ce va fi preluat de toate organizatiile membre, va potenta caracterul unitar si international al miscarii Save the Children.

In perioada 17 – 21 mai 1999 s-a desfasurat la Bucuresti Intalnirea anuala ISCA. In aceasta perioada au avut loc Intalniri cu Emil Constantinescu, Presedintele Romaniei, Paul Mitroi, Avocatul Poporului, Mircea Moldovan, Secretar de Stat al institutiei Avocatul Poporului, si cu Nora Godwin, Reprezentant special UNICEF.

Olara H. Otunnu, Reprezentantul special al Secretarului General ONU pentru copii si conflicte armate, a prezentat un raport asupra folosirii copiilor In conflictele armate, In unele state ale lumii. Domnia sa si-a exprimat aprecierile fala de activitatea Save the Children in aceasta problema, precizand ca prezenta sa la adunarea ISCA este o oportunitate pentru a schimba idei si pentru a extinde parteneriatul Intre ONU si Save the Children.

Ca organizatie ISCA, “Salvati Copiii” – Romania Isi bazeaza Intreaga sa activitate Inca de la Infiintarea sa In 1990, pe principiile Conventiilor Drepturilor Copiilor. A fost prima organizatie neguvernamentala din Romania care a tradus si a tiparit Conventia atat In versiunea integrala, cat si In versiuni adaptate pentru copii, In mai mult de 250.000 exemplare.

Programele de educatie a copiilor si a personalului care lucreaza cu acestia, a profesionistilor din domeniu precum si activitatile de informare a publicului larg, referitoare la continutul Conventiei si situatia aplicarii acesteia In tara noastra, au constituit puncte prioritare In activitatea de pana acum.

“Salvati Copiii” a participat la Intalnirea ocazionata de analiza Raportului Initial al Romaniei de catre Comitetul Natiunilor Unite de la Geneva, organism Imputernicit de ONU sa monitorizeze Statele Parti semnatare ale Conventiei asupra modului de respectare a drepturilor copilului.

Totodata, “Salvati Copiii” a contribuit si la redactarea celui de-al doilea raport periodic al Romaniei.

Prin Conventie se acorda organizatiilor neguvernamentale un rol important In procesul de monitorizare si rapoarte. “Salvati Copiii” si-a asumat acest rol deosebit de dificil In procesul de monitorizare pe care Il realizeaza prin desfasurarea de programe directe In beneficiul copiilor, prin implicarea copiilor si tinerilor In activitatea sa, prin dezvoltarea unor cooperari, nationale, cu organisme guvernamentale si neguvernamentale, precum si prin Intreaga activitate a Centrului de Informare si Documentare asupra Drepturilor Copiilor.

Programele de interventie directa pornesc de la o analiza a realitatilor romanesti si Incearca, prin implicarea specialistilor, sa creeze noi modele de servicii pentru copilul aflat In dificultate, astfel Incat drepturile sale sa fie respectate fara nici o discriminare.

“Salvati Copiii” s-a implicat In programe adresate protectiei copiilor strazi, a copiilor cu nevoi speciale, a celor refugiati, a copiilor abuzati sau neglijati, a copiilor din centrele de plasament si a celor abandonati, fara identitate.

Aceasta activitate se desfasoara atat prin Secretariatul General al Organizatiei, cat si prin cele 13 filiale judetene care sunt active In prezent.

Faptul ca numarul membrilor este In crestere, iar activitatea s-a amplificat In perioada parcursa de la Infiintare, perioada care, la scara Intregii societati se caracterizeaza prin regres In toate sferele de activitate, demonstreaza necesitatea si nevoia de implicare a oamenilor In Intreg acest domeniu social.

“Salvati Copiii” se bucura de mare interes din partea copiilor si tinerilor, acestia implicandu-se permanent si continuu, In programele de dezvoltare, unele fiind conduse de catre ei Insisi, fapt ce creeaza o certitudine a permanentizari existentei demersului “Salvati Copiii”.

Organizatia “Salvati Copiii” considera ca o societate care se doreste mai buna si echitabila de toti copiii trebuie sa asculte si ca ia In considerare ceea ce acestia Isi doresc In prezent si In viitor.

Pentru ca o societate favorabila adultilor nu este neaparat si una care promoveaza si favorizeaza dezvoltarea celor mai tineri membri. Sigur ca acest proces al consultarii nu este usor de realizat – cere timp si abilitati speciale. Dar, astfel, copiii se vor simti parte activa In procesul de definire si planificare a viitorului lor si Isi vor Insusi responsabilitatile Intr-o maniera mult mai implicata.

II. UNICEF – IN ROMANIA - Drepturile copilului

Uniunea Fondul Natiunilor Unite pentru Copii, asa cum a fost definita de Comitetul Executiv In 1996, este aceea de a promova si veghea la respectarea drepturilor copilului. Acesta confera organizatiei In statutul unanim recunoscut, iar demersurilor si actiunilor sale, o deplina legiuitate.

Intreaga activitate UNICEF este patronata de principiile si standardele prin care protectia copilului este codificata In Constitutie. Acest lucru este o consecinta logica a mandatului Incredintat de Natiunile Unite si anume:

“UNICEF este mandatat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite sa militeze pentru protectia drepturilor copilului, sa asigure satisfacerea nevoilor de baza ale copiilor si conditiile pentru Implinirea tuturor posibilitatilor”.

“Conventia privind Drepturile Copilului constituie sistemul de referinta al UNICEF iar rolul sau fundamental este acela de a impune principii etice si standarde internationale de comportament vis-à-vis de copii”.

Dincolo de atributiile pe care Conventia Drepturilor Copilului le confera organizatiei, citatul de mai sus evidentiaza o schimbare de viziune In evolutia sa.

In Intreaga sa istorie, ratiunea de a fi UNICEF a fost una umanitara.

Rolul sau dominant a constatat In combaterea prin orice mijloace a privatiunilor de ordin economic, central, social, politic, ecologic care afecteaza copiii lumii dar mai cu seama, copiii din tarile sau regiunile caracterizate de nivele modeste ale dezvoltarii socio-economice, de saracie, de conflicte armate, de calamitati naturale sau ecologice, de ravagiile unor regimuri politice represive.

Aceasta faza a istoriei institutionale a UNICEF este cel mai bine caracterizata de sintagma: satisfacerea nevoilor de baza. Inscrierea drepturilor copilului Intr-o carta care se bucura de o recunoastere universala, nu numai prin universalitatea valorilor si normelor Inscrise, dar si formal ca urmare a ratificarii ei de majoritatea statelor lumii (191 state), inaugureaza o noua etapa si anume, ceea caracterizata de Implinirea drepturilor umane fundamentale.

Uniunea UNICEF – Fondul Natiunilor Unite pentru Copii – In Romania este de a sprijini Guvernul In implementarea sistemului de protectie a copilului astfel Incat, In aceasta perioada de tranzitie, toti copiii, inclusiv cei defavorizati si marginalizati, sa poata creste Intr-un mediu familial care sa le asigure dragoste si protectie pentru ca nevoile lor fundamentale de dezvoltare sa fie satisfacute, prin respectarea drepturilor copilului.

In acest scop UNICEF acorda suport pentru dezvoltarea serviciilor care sa consolideze capacitatea familiilor de a creste si Ingriji copii. UNICEF sprijina mecanismele care vizeaza schimbarea atitudinii opiniei publice fata de problemele copiilor, In special aceea care vede In institutionalizare o alternativa la Ingrijirea cu tip familial; Incurajeaza dezvoltarea de alternative viabile de tip familial pentru copiii institutionalizati.

Nu In ultimul rand, activitatea UNICEF urmareste consolidarea capacitatii autoritatilor guvernamentale, a comunitatilor, a autoritatilor locale, ONG-urilor, a mass-media si a institutiilor cu atingerea obiectivelor enumerate mai sus.

UNICEF a venit In Romania In 1990, la solicitarea autoritatilor romane, pentru a sustine eforturile Guvernului nevoit sa faca fata situatiei dramatice a copiilor din «orfelinate», copiilor abandonati, copiilor strazii, copiilor infectati cu HIV, multi pentru care sansele supravietuirii erau, In mod cotidian, puse sub semnul Intrebarii.

Dupa ce a debutat cu doua programe de asistenta si urgenta (1991-1992, 1993-1994), activitatea UNICEF In Romania se deruleaza conform unui Program de cooperare cu Guvernul Roman pe durata a cinci ani.

Principalele directii de activitate sunt: sanatatea si nutritia, educatia familiei, protectia copilului si dezvoltarea de politici sociale si statistici sociale.

In domeniul sanatatii si nutritiei, UNICEF sprijina dezvoltarea unui program national de supraveghere a starii nutritionale a copilului mic, includerea vaccinarii Impotriva hepatitei B, sprijina consolidarea retelei nationale de promovare a sanatatii, instruirea personalului din reteaua medicala In managementul de proiect si abilitati de comunicare, dezvoltarea capacitatii institutionale de asigurare a unor standarde minime ale serviciilor de sanatate si al accesibilitatii la acesta.

O atentie deosebita se acorda articularii unei strategii nationale In domeniul HIV/SIDA.

Programul de educatia familiei are ca obiectiv principal, dezvoltarea comunitara prin stimularea participarii, principala directie a schimbarii fiind acea a suportului comunitar adresat familiei.

Se acorda sustinerea necesara dezvoltarii centrelor de resurse pentru parinti, se construiesc ratele informale si intersectoriale de comunicare Intre nivelurile central si local, de dezvolta colaborarea cu factorii de decizie si autoritatile locale implicate In servicii de educatie si sanatate, se Incurajeaza parteneriatul cu sectorul privat la nivel local pentru a sprijini proiectele de educatie.

UNICEF sprijina reforma sistemului de protectie a copilului initiata de Departamentul de Protectie a Copilului sub aspect legislativ, cat si sub aspect administrativ.

Altfel spus, unul dintre obiectivele UNICEF Il reprezinta reducerea numarului de copii institutionalizati In accelerarea dezinstitutionalizarii si inhibarea tendintei de a plasa copiii In institutii, prin dezvoltarea de alternative care sa ofere un cadru adecvat, cat mai apropiat de cel familial pentru cresterea si dezvoltarea copiilor.

Sintetizand, UNICEF actioneaza In urmatoarele directii:

In sanatate si nutritie:

sprijina servicii de asistente pre si postnatala pentru tinerele mame;

promoveaza imunizarea copiilor Impotriva principalelor boli ale copilariei;

sprijina cercetarea privind starea de nutritie a familiei;

sprijina activitati care promoveaza informatii despre sanatate si educatie medicala pentru toti;

sprijina proiecte adresate absolventilor, pentru promovarea unui stil de viata sanatos si pentru prevenirea HIV/SIDA;

sprijina politici care permit dezvoltarea de servicii de sanatate locale pentru familie si tineri.

Drepturile copilului - In protectia copilului:

promoveaza dezvoltarea de servicii care pot sa ofere suport familiilor aflate In situatii de risc, astfel Incat ele sa fie capabile sa-si creasca copiii;

sprijina activitati ce ajuta la integrarea copiilor cu lipsa de abilitati In scolile obisnuite;

promoveaza dezvoltarea de alternative de tip familial, cum sunt familia de plasament si adoptic, sau case de tip familial la nivelul comunitatii;

acolo unde copiii sunt nevoiti sa stea un timp Indelungat In unitati rezidentiale, sprijina dezvoltarea unor asezaminte mai mici si prietenoase pentru copil;

sprijina programe care asigura integrarea socio-profesionala a tinerilor care au ajuns la varsta la care trebuie sa paraseasca institutiile de tip rezidential;

sprijina activitati pentru protectia copiilor strazii si pentru reintegrarea lor Intr-un mediu propice nevoilor lor de dezvoltare.

In educatia familiei:

sprijina dezvoltarea de centre de resurse pentru parinti unde acestia sunt informati despre dezvoltarea copilului, nutritia si sanatatea lui;

sprijina instruirea educatoarelor de gradinita In metode centrate pe copil si pe includerea parintilor In procesul educativ, UNICEF recunoscand educatia copiilor prescolari drept un factor de succes In scoala primara;

sprijina programe de formare a diferitelor categorii profesionale care contribuie la sustinerea si dezvoltarea familiei.

OBIECTIVELE PROGRAMELOR NATIONALE SI INTERNATIONALE INTRE ANII 1990-2000 Drepturile copilului.

Obiective majore pentru supravietuirea, dezvoltarea si protectia copilului

Rata mortalitatii infantile si a mortalitatii copiilor cu varsta mai mica de 5 ani se va reduce cu 30% sau la 50 si 70 la 1.000 de nascuti vii, sau mai putin daca este posibil;

Rata mortalitatii materne se va reduce la jumatate;

Malnutritia severa sau moderata la copiii mai mici de 5 ani se va reduce la jumatate;

Accesul universal la apa potabila si la servicii sanitare adecvate tuturor situatiilor;

Accesul universal la educatia primara si completarea studiilor primare la cel putin 80% dintre copiii de varsta scolara (primara);

Reducerea ratei analfabetismului la adulti la cel putin jumatate din nivelul atins In 1990 si mai ales In randul femeilor;

Imbunatatirea modalitatilor de protectie a copilului aflat In situatii foarte dificile.

Obiective de sustinere / sectoriale

Sanatatea si educatia femeilor:

Acordarea unei atentii speciale sanatatii si nutritiei fetelor, gravidelor si femeilor care alapteaza;

Accesul tuturor cuplurilor la informatii si servicii pentru a preveni sarcinile nedorite (prea devreme, prea apropiate de sarcina anterioara, prea tarziu sau prea multe);

Accesul tuturor femeilor Insarcinate la serviciile prenatale, pregatirea participativa de-a lungul perioadei de sarcina si servicii de urgenta pentru femeile cu sarcini cu risc sau care necesita interventii obstreticale de urgenta;

Accesul universal la educatia primara cu accent pe accesul fetelor si dezvoltarea de programe rapide de alfabetizare pentru femei.

Nutritie:

Reducerea formelor severe sau moderate de malnutritie pentru copiii mai mici de 5 ani la un nivel de cel putin jumatate din cel corespunzator anului 1990;

Reducerea numarului de copii cu greutate mica la nastere (mai putin de 2,5 kg) la mai putin de 10% din nascutii vii;

Reducerea anemiei provocate de deficitul de fier la femei la o treime fata de situatia din 1990;

Eliminarea virtuala a deficitului de vitamina A si a consecintelor acesteia, inclusiv orbirea;

Incurajarea mamelor sa foloseasca exclusiv alaptarea la san pentru patru sau sase luni si sa continue alaptarea, Impreuna cu alimentatia complementara chiar si In al doilea an de viata al copilului;

Monitorizarea cresterii copilului In toate tarile prin institutii specifice;

Diseminarea de cunostinte si servicii de sprijin pentru a spori productia de hrana si a asigura siguranta calitatii hranei produse In gospodarii.

Sanatatea copilului:

Eradicarea globala a poliomielitei;

Eliminarea tetanosului neonatal pana In anul 1995;

Reducerea cu pana la 95% a cazurilor de deces datorate pojarului si reducerea cu pana la 90% a cazurilor de pojar comparativ cu nivelul pre-imunizarii din anul 1995, ca un pas important spre eradicarea globala a pojarului In viitor;

Mentinerea unui nivel Inalt al imunizarilor (cel putin 90% din copiii sub un an) Impotriva difteriei, tusei convulsive, tetanosului, pojarului, poliomielitei, tuberculozei si Impotriva tetanosului la femei fertile;

Reducerea cu pana la 50% din decesele cauzate de diaree la copiii sub 5 ani si cu 25% a ratei incidentei diareei;

Reducerea cu o treime a ratei deceselor cauzate de infectiile respiratorii acute la copiii sub 5 ani.

Apa si igiena:

Accesul universal la apa potabila sigura;

Accesul universal la servicii de sanatate adecvate oricarei situatii;

Eliminarea filariozei cutanate.

Educatia primara:

Extinderea serviciilor de dezvoltare Inca din copilaria timpurie, inclusiv reducerea costurilor acestora si promovarea interventiilor comunitare;

Accesul universal la educatia primara si absolvirea scolii primare de cel putin 8% dintre copiii de varsta scolara primara, prin intermediul sistemului formal sau non-formal, la standardele comparabile, cu accentuarea eliminarii disparitatilor sexuale;

Reducerea ratei analfabetismului la cel putin jumatate din nivelul corespunzator anului 1990, cu accent pe reducerea analfabetismului In randul femeilor;

Ridicarea nivelului de cunostinte, deprinderi si valori Insusite de indivizi si familii pentru Imbunatatirea calitatii vietii, prin intermediul tuturor canalelor educative, inclusiv mass-media, forme moderne si traditionale de comunicare si actiune sociala si masurarea efectiva cu ajutorul schimbarilor comportamentale.

Copii In situatie dificila:

Imbunatatirea sistemului de protectie a copiilor, In special a celor aflati In dificultate si abandonarea cauzelor principale care determina aceste situatii.

Drepturile copilului STRATEGIA GUVERNAMENTALA IN DOMENIUL PROTECTIEI DREPTURILOR COPILULUI IN PERIOADA 1997-2000

Avand In vedere complexitatea si gravitatea problemei situatiei copiilor In dificultate din Romania, necesitatea luarii unor masuri urgente precum si a armonizarii legislatiei romane In domeniu cu legislatia europeana, Guvernul Romaniei a Infiintat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 16/1997 Departamentul pentru Protectia Copilului In cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Departamentul a fost creat prin reorganizarea Comitetului National pentru Protectia Copilului si prin includerea Secretariatului Comitetului Roman pentru Adoptii.

Departamentul este condus de un secretar de stat care este si presedintele Comitetului Roman pentru Adoptii.

Departamentul pentru Protectia Copilului devine astfel, principalul interlocutor, la nivel central, In probleme care vegheaza protectia dreptului copilului sa nu ramana o piedica In calea aderarii Romaniei la structurile europene.

Principalele atributii ale Departamentului pentru Protectia Copilului sunt:

Elaborarea strategiei guvernamentale In domeniul ocrotirii si drepturile copilului si urmarirea activitatii de punere In aplicare a acesteia;

Monitorizarea respectarii drepturilor copilului;

Propunerea de acte normative In vederea perfectionarii reglementarilor legale In domeniul protectiei copilului;

Participarea la derularea programelor umanitare de urgenta si pe termen lung vizand ocrotirea copilului si a familiei.

I. REFORMA CADRULUI NORMATIV IN DOMENIUL PROTECTIEI DREPTURILOR COPILULUI

Principiile care stau la baza reformei cadrului normativ sunt:

Elaborarea unui cadru legal unitar si coerent In vederea obtinerii unui sistem integrat de acte normative In domeniul protectiei drepturilor copilului, In deplina concordanta cu conventiile internationale la care Romania este pare;

Descentralizarea activitatii a protectiei a drepturilor copilului.

Reforma cadrului normativ are In vedere urmatoarele aspecte:

Initiativa legislativa:

Proiect de lege cu privire la drepturile copilului-lege cadru, cuprinzand principiile generale In domeniul drepturilor copilului;

Proiect de lege cu privire la masurile de protectie a drepturilor copilului – lege care a Inlocuit Legea nr. 3/1970 privind regimul protectiei unor categorii de minori si care va avea In vedere urmatoarele aspecte principale: redefinirea copilului care necesita masuri speciale de protectie a drepturilor sale; principalele masuri de protectie a drepturilor copilului; descentralizarea activitatii de protectie a drepturilor copilului; Infiintarea Comisiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului prin reorganizarea Comisiei pentru Ocrotirea Minorilor prevazuta de Legea 3/1970, Comisie care functioneaza pe langa consiliul Judetean, prezidata de Secretarul Consiliului judetean; definirea atributiilor In domeniu In cadrul Comisiei; Infiintarea Directiilor Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, In subordinea Consiliului Judetean, avand rolul de “executiv” al Comisiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului; trecerea institutiilor de ocrotire a minorilor In subordinea Consiliului Judetean;

Proiect de lege vizand reforma Codului Familiei inclusiv prin integrarea dispozitiilor legale referitoare la adoptie si declararea judecatoreasca a abandonului de copii;

Includerea In proiectul Legii bugetului, la capitolul “Cheltuieli pentru Consiliile Judetene”, a unei anexe privitoare la “Cheltuieli pentru protectia drepturilor copilului”.

Acte administrative – Hotarari ale Guvernului:

Regulamentul cadru de organizare si functionare a Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului;

Norme metodologice pentru activitatea de protectie a drepturilor copilului In cadrul Directiei Judetene;

Criterii de acreditare si norme metodologice privind modul de elaborare pentru organizatiile care desfasoara activitati In domeniul adoptiei.

Legislatie:

Prin Legea 34/1998 s-a stabilit acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica care Infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala. In temeiul art. 1 alin.(4) si art. 2 alin. (2) din aceasta lege, la data de 28 august 1998 a fost semnata Hotararea Guvernului nr. 539/1998, publicata In Monitorul Oficial nr. 345 din 11 septembrie 1998, care aproba normele metodologice privind stabilirea criteriilor de acordare a acestor subventii.

Prin art. 2 al acestei hotarari este stabilit, pentru anul 1998, nivelul mediu lunar al subventiilor care se acorda de bugetul de stat pentru o persoana asistata la 300.000 lei.

Subventia se acorda In urma unei conventii Incheiate Intre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin serviciile publice descentralizate, pe de o parte si asociatia sau fundatia romana selectionata, pe de alta parte.

Criteriile de evaluare si selectionare a fundatiilor si asociatiilor le Intalnim In Cap. III al Normelor Metodologice aprobate prin Hotararea sus mentionata. Aceste criterii sunt:

justificarea unitatii de asistenta sociala In raport cu necesitatile si prioritatile de asistenta sociala ale comunitatii;

capacitatea organizatorica si de functionare a unitatii de asistenta sociala, dovedita prin:

experienta asociatiei sau a fundatiei In domeniul serviciilor sociale propuse;

caile si modalitatile de identificare a beneficiarilor;

functionarea unitatii de asistenta Intr-un sediu adecvat;

organizarea activitatilor din unitatea de asistenta sociala;

calitatea standardelor propuse de asociatie sau de fundatie pentru serviciile acordate de unitatea de asistenta sociala;

capacitatea bugetului de venituri si cheltuieli al unitatii de asistenta sociala de a asigura functionarea acesteia, pe perioada subventionarii, la standardele propuse;

capacitatea resurselor umane de a asigura functionarea unitatii la standardele propuse;

experienta de colaborare, parteneriat cu autoritatile locale, cu alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale.

Pe baza acestor criterii, In urma cererilor primite din partea asociatiilor si fundatiilor, Comisia de evaluare si selectionare stabileste asociatiile si fundatiile care vor beneficia de subventie, precum si nivelul acesteia. De asemenea, anunta In scris rezultatul selectiei asociatiilor si fundatiilor care au solicitat subventii.

Aceste comisii de evaluare functioneaza pe langa Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si pe langa consiliile locale. Daca activitatile de asistenta sociala se adreseaza unor beneficiari din mai multe judete, cererea se va adresa Ministerului Muncii si Protectiei Sociale iar daca se adreseaza unor beneficiari dintr-un singur judet, cererea se va adresa consiliilor locale.

In functie de acelasi criteriu, subventiile vor fi platite din bugetul de stat, respectiv din bugetele locale.

Cererea de acordare de subventii se va depune la organul administrativ competent In ultima luna a trimestrului III al anului pentru subventia din anul urmator.

In urma Incheierii conventiei de acordare a subventiilor, acestea vor fi platite lunar. Organul administrativ care acorda subventia verifica lunar corectitudinea subventiei solicitate si stabileste necesarul de credite bugetare conform documentelor justificative de cheltuieli din luna precedenta.

Asociatiile si fundatiile care primesc subventii au obligatia, la randul lor, sa transmita organului de la care au primit subventia, la termenele si In conditiile stabilite, un cont de executie privind modul de utilizare a subventiei.

In perioada martie – septembrie 1999 au aparut cateva acte normative de interes pentru cei ce activeaza In domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului.

In temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 republicata, ale Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 3411998 privind reorganizarea Departamentului pentru Protectia Copiilor Guvernul Romaniei a aprobat, prin Hotararea Guvernamentala nr. 117/1999, Normele metodologice si masurile tranzitorii de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta nr. 26/1997 privind protectia aflat In dificultate. Normele metodologice si masurile tranzitorii vizeaza:

organizarea si functionarea comisiilor pentru protectia copiilor.

organizarea si functionarea serviciilor publice specializate pentru protectia copilului.

masurile tranzitorii de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 2611997 privind protectia copilului aflat In dificultate, republicata.

dispozitii finale (alocatia de Intretinere, serviciile care pot fi organizate si dezvoltate, In baza legii, de organismele private autorizate, restructurarea centrelor de plasament si a centrelor de primire a copilului.

Este prezentata, de asemenea, In anexa 2 (anexa 1 cuprinzand cele patru capitole de mai sus), metodologia de coordonare a activitatii de protectie si promovare a drepturilor copilului la nivel national.

Asteptata cu foarte mult interes, Ordonanta de urgenta nr. 102/1999 privind protectia speciala si Incadrarea In munca a persoanelor cu handicap, publicata In Monitorul Oficial nr. 310 din 30 iunie 1999, a intrat In vigoare Incepand cu data de 1 iulie 1999. La data Intrarii In vigoare a ordonantei au fost abrogate Legea nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor handicapate, Legea nr. 57/1992 privind Incadrarea In munca a persoanelor handicapate, precum si alte dispozitii contrare prezentei ordonante. Ordonanta se refera la urmatoarele aspecte:

o serie de dispozitii generale vizand definirea persoanelor cu handicap, a protectiei speciale si a masurilor de realizarea a acesteia.

institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap.

accesibilitati pentru persoanele cu handicap.

drepturile si obligatiile persoanelor cu handicap ­cu o sectiune speciala pentru drepturile de care beneficiaza copiii cu handicap.

organizarea si functionarea comisiilor de expertiza medicala a persoanelor cu handicap.

drepturile si obligatiile asistentului personal.

Incadrarea In munca a persoanelor cu handicap.

parteneriatul cu organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protectia speciala a persoanelor cu handicap.

fondul special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap .

dispozitii finale si tranzitorii.

Acte normative cu relevanta In domeniul protectiei drepturilor copilului, adoptate In perioada 1 ianuarie 2000 – 1 iulie 2000:

Ordin al Secretarului de Stat pentru Persoanele cu Handicap privind plata drepturilor salariale pentru asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav si a transportului In comun al persoanelor cu handicap si pentru asistentii personali care beneficiaza de aceasta conform legii (Monitorul Oficial nr. 11 din 13 ianuarie 2000).

Ordonanta de Urgenta nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii (Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000).

Hotararea Guvernului nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (Monitorul Oficial nr. 62 din 11 februarie 2000).

Ordonanta de Urgenta nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata (Monitorul Oficial nr. 113 din 15 martie 2000).

Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului privind criteriile de determinare a comunitatilor locale din care provin copiii cu handicap si cel aflat In dificultate (Monitorul Oficial nr. 137 din 31 martie 2000).

Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000).

Hotararea Guvernului nr. 244/2000 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii concediului paternal nr. 210/1999 (Monitorul Oficial nr. 150 din 11 aprilie 2000).

Hotararea Guvernului nr. 260/2000 privind aprobarea programului national In domeniul protectiei drepturilor copilului aflat In dificultate (Monitorul Oficial nr. 171 din 21 aprilie 2000).

Legea nr. 57/2000 privind aprobarea OG 196/1999 pentru ratificarea adendumului la memorandumul de finantare Intre Guvernul Romaniei si Comisia Europeana referitor la programul RO 9803.02 – “Sprijin pentru reforma din domeniul protectiei drepturilor copilului”, semnat la Bucuresti la 15 octombrie 1999 (Monitorul Oficial nr. 173 din 24 aprilie 2000).

Ordin privind aprobarea tarifelor pentru accesul la Registrul national al persoanelor juridice iara scop patrimonial (Monitorul Oficial nr. 222 din 19 mai 2000).

II. DESCENTRALIZAREA ACTIVITATII DE PROTECTIE A DREPTURILOR COPILULUI

Principiul care sta la baza descentralizarii este urmatorul: coordonarea, puterea de decizie si finantarea activitatii de protectie a drepturilor copilului la nivelul judetului intra In atributiile Consiliului Judetean, coordonarea metodologica la nivel central urmand sa fie efectuata de catre Departamentul pentru Protectia Copilului.

Principalele aspecte avute In vedere sunt:

Infiintarea Directiilor Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, servicii publice de interes judetean, organizate ca institutii publice cu personalitate juridica, subordonate din punct de vedere administrativ Consiliului Judetean si din punct de vedere al activitatii de protectie a drepturilor copilului Comisiei Judetene pentru Protectia Copilului; sprijinirea dezvoltarii acestor directii;

Trecerea institutiilor de ocrotire a copilului ( leagane, casa de copii, de sub tutela Consiliului Judetean, urmand a se respecta aceleasi principii de subordonare prezentate la punctul (I.);

Includerea In Bugetul Consiliului Judetean a copilului “Cheltuieli pentru protectia drepturilor copilului” cu cele doua principale subcapitole:

protectia de tip institutional a copilului (institutii de ocrotire);

monitorizarea activitatii de protectie a drepturilor copilului si alternative de protectie de tip familial (Directia Judeteana).

Metodologia unitara de formare initiala si permanenta a personalului implicat In activitatea de protectie a drepturilor copilului.

Restructurarea si diversificarea institutiilor de ocrotire a copiilor

Activitatea de restructurare si diversificare a institutiilor de ocrotire a copilului vizeaza transformarea institutiilor de ocrotire din institutii de tip rezidential exclusiv, In institutii capabile sa ofere alternative la institutionalizarea copiilor.

Restructurarea presupune:

transformarea institutiilor existente In institutii de tip familial;

liberalizarea accesului familiilor naturale si a celor potential ocrotitoare In institutii;

Diversificarea presupune:

Infiintarea de centre maternitare, centre de zi, institutii de ocrotire socio-medico-educativa pentru copilul cu nevoi speciale s.a.

IV. ALTERNATIVE DE TIP FAMILIAL LA OCROTIREA DE TIP REZIDENTIAL A COPILULUI

Principiul de baza al activitatii consta In oferirea de alternative de tip, ocrotirii de tip rezidential a copilului, prin identificarea, recrutarea, evaluarea, pregatirea si supravegherea unor familii substitutive pentru copilul care necesita o masura de protectie speciala a drepturilor sale:

familii profesioniste de plasament;

familii adoptive.

V. PREVENIREA PRENATALA A ABANDONULUI DE COPII SI A HANDICAPULUI LA NASTERE

Cele doua aspecte principale ale acestei activitati sunt:

Monitorizarea femeilor gravide aflate In dificultate, In vederea consilierii si sprijinirii materiale a acestora In perioada prenatala;

Planning familial si educatie contraceptiva.

VI. CRESTEREA ROLULUI SOCIETATII CIVILE IN ACTIVITATEA DE PROTECTIE A DREPTURILOR COPILULUI

Doua obiective principale vor fi avute In vedere:

Implicarea colectivitatii locale, atat din punct de vedere moral, cat si material, In activitatea de protectie a drepturilor copilului;

Implicarea directa a ONG-urilor In aceasta activitate, inclusiv prin concesionarea anumitor tipuri de servicii publice oferite populatiei, implicand sprijinirea din punct de vedere tehnic si financiar al activitatii ONG de catre autoritatile publice.

Realitatea exemplificata cu privire la protectia drepturilor copilului

1. Impactul saraciei asupra

copiilor si familiei

Analizand situatia copiilor din Romania, In raport cu criteriul – pozitia copilului fata de familia sa, se observa ca:

din totalul copiilor, marea majoritate (98,5%) locuiesc cu familiile lor naturale;

aproximativ 1,5% din totalul copiilor traiesc In afara familiei biologice, In diverse tipuri de institutii de ocrotire rezidentiala, In familii de plasament sau In familii adoptive. Marea majoritate a copiilor aflati In Ingrijirea unor institutii de ocrotire au parinti naturali. In consecinta, sintagma “orfanii din Romania”, folosita adesea cu referire la copiii institutionalizati, nu corespunde cu totul realitatii;

numarul copiilor cu diferite tipuri si grade de handicap, care traiesc In familiile naturale reprezinta 0,88% din totalul populatiei 0–18 ani si este de cca. 10 ori mai mare decat numarul copiilor cu handicapuri grave sau polihandicap ocrotiti In institutii specializate;

majoritatea copiilor cu HIV/SIDA (inclusiv cei internati) au cel putin un parinte;

din numarul estimat al copiilor strazii (aproximativ 4.300, din care aproximativ 2.200 permanent pe strada), marea majoritate au parinti. 2.100 de copii petrec noaptea sau perioadele friguroase In familie).

In ultimii ani, In ciuda eforturilor realizate atat de statul roman, cat si de cateva organizatii neguvernamentale, fenomenul abandonului copiilor s-a manifestat In continuare, existand semnale alarmante asupra unei posibile cresteri a situatiilor de abandon. Numarul copiilor abandonati este greu de precizat, dar conform unei anchete efectuate In cadrul Observatorului Dezvoltarii Copilului In Europa, a rezultat o rata a abandonului de 1,7% nascuti vii. Atat starea civila, cat si situatia economica precara a mamei se reflecta Intr-o rata crescuta a abandonului. In plus, legitimitatea copilului reprezinta un factor de protectie, astfel Incat copiii nascuti In afara casatoriei au un risc de abandon de cca. 12 ori mai mare decat cei nascuti In cadrul casatoriei.

In anul 1998, politica sociala In domeniul protectiei copilului a suferit o redefinire a obiectivelor, fiind promovate alternativele la institutionalizare In cazurile In care copiii erau abandonati sau se aflau Intr-o situatie cu risc de a fi abandonati.

Astfel, dintr-un total de 44.979 de cazuri noi (instrumentate potrivit cadrului legislativ), Comisiile pentru Protectia Copilului au dat decizii de institutionalizare pentru 8.514 de copii, iar ceilalti 36.465 copii au fost protejati In propriile familii sau In familii substitutive. Distributia copiilor protejati In mediul familia1 se prezinta dupa cum urmeaza: 68% Incredintari (14.413 copii), 19% plasamente (4.080 copii), 8% libertate supravegheata In familie (1.727 copii), 5% Incredintati In vederea adoptiei (1.666 copii).

Dupa o scurta perioada de scadere a numarului de adoptii In cursul anului 1997, datorita reformei sistemului de adoptii, numarul acestora a crescut In 1998. In anul 1998 au fost realizate un numar de 2.017 de adoptii internationale si 840 de adoptii nationale.

Ca urmare a activitatii de sustinere a serviciilor publice specializate pentru protectia copilului, procentul copiilor cu situatia juridica clarificata a crescut de la 4%, la momentul intrarii In vigoare a noului cadru legislativ, la 18% la sfarsitul anului 1998.

Ultimele analize la nivel local, privitoare la stadiul reformei, realizate In cadrul Programului Phare-Bridging de asistenta tehnica pentru implementarea reformei sistemului de protectie a copilului, au evidentiat o accelerarea a activitatii serviciilor publice pentru protectia copilului. Numarul cererilor de sprijin adresate serviciilor publice pentru protectia copilului a crescut.

Una din principalele cauze ale acestor situatii, In care din ce In ce mai multe familii solicita ajutor suplimentar statului In Indeplinirea functiilor de crestere si educare a copiilor, o constituie saracia sau, cu alte cuvinte, diminuarea alarmanta a veniturilor familiilor, situandu-le cu mult sub pragul minim al unui trai decent.

Saracia, cu implicatiile sale, a devenit o preocupare principala, atat pentru cercetarea sociologica si economica, cat si pentru autoritatile de stat. In anul 1998, un segment important de populatie a fost puternic afectat de saracie ca urmare a disponibilizarii unui numar mare de angajati si a scaderii valorii reale a veniturilor populatiei.

Analizele efectuate de Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii arata ca, In randul saracilor, cea mai importanta pozitie o ocupa familiile cu mai mult de doi copii (In cazul familiilor monoparentale chiar si cele cu doi copii). Ori, atata vreme cat In aceste familii preponderenta este populatia cu varste Intre 0 si 14-15 ani, Inseamna ca saracia afecteaza In primul rand copiii si adolescentii.

Efectiv, dificultatile familiilor cu multi copii se resimt la toate capitolele consumului, dar aspectele cele mai grave, cu consecinte In planul dezvoltarii fizice si psihice, sunt Intalnite la consumul alimentar. Malnutritia si subnutritia sunt realitati ale vietii acestor familii, In ciuda aparentului paradox legat de structura consumului lor alimentar (desi la multe grupe de produse alimentare cantitatea medie consumata scade, creste ponderea cheltuielilor pentru consum alimentar si pentru bauturi). Una dintre explicatii o constituie cresterea mai accentuata a preturilor la marfurile alimentare (In raport cu cele nealimentare si cu serviciile), ceea ce duce la alocarea – In medie – de sume mai mari, pentru cantitati mai mici de produse.

Primul loc Intre efectele saraciei la nivelul alimentatiei copiilor din familiile numeroase Il ocupa lipsa cronica sau aproape cronica a unor produse de baza. Este relevant chiar si un singur aspect: micul dejun al acestor copii. O ancheta sociologica realizata de Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii In 1996 (si trebuie sa recunoastem ca realitatea nu s-a Imbunatatit de atunci si pana In 1998) a evidentiat faptul ca In 7% din familiile investigate In mediul urban (In Bucuresti aproape 10%), micul dejun lipseste din alimentatia copiilor. Painea si ceaiul sunt cele mai frecvente alimente consumate la micul dejun, atat In mediul urban, cat si In cel rural. In schimb, laptele lipseste de la micul dejun al copiilor din 73% dintre familiile sarace cu multi copii (In Bucuresti peste 85%). In decursul celor 10 zile anterioare desfasurarii anchetei, 67% din familiile sarace cu copii din mediul urban nu au cumparat nici un litru de lapte.

Cresterea ponderii cheltuielilor destinate alimentelor determina diminuarea ponderii altor cheltuieli. In cazul familiilor nevoiase, se ajunge pana la eliminarea totala a unor cheltuieli considerate a fi mai putin presante: dotarea gospodariei cu bunuri de folosinta Indelungata, Imbracaminte si Incaltaminte noi, instruire si educatie – ceea ce Ii afecteaza In principal pe copii. Privarea copiilor de pregatirea culturala Inseamna, In multe familii, renuntarea si la Invatamantul primar, generand un dezavantaj enorm pentru integrarea acestor copii In viata sociala.

Conditiile de trai ale celor mai multe dintre familiile cu multi copii sunt Inrautatite de situatia spatiului de locuit, In general insuficient, prost echipat si insalubru; exista cazuri In care familia este total lipsita de locuinta si recurge la substitute extreme, total nesatisfacatoare.

Lipsurile materiale pe care le cunosc majoritatea familiilor cu multi copii, discernamantul scazut pe care Il au copiii cu un nivel scazut de instruire, modelele negative pe care le ofera, de multe ori, chiar persoanele adulte din familie, favorizeaza aparitia comportamentelor deviante. In plus, orientarea spre acte antisociale este favorizata si de existenta unui timp liber supradimensionat, pentru care nu sunt modalitati admise de folosire, sau cele existente sunt inaccesibile ori greu accesibile. La acestea se adauga si gradul scazut de coeziune al acestor familii, disensiunile, certurile, formele violente pe care acestea le Imbraca adeseori. Acesti factori altereaza climatul familial si afecteaza unitatea familiei.

In context social, saracia a determinat o serie de boli relativ raspandite care au ca determinanti principali nivelul scazut de igiena, scaderea nivelului educational si deteriorarea serviciilor medicale preventive. Hepatita virala (mai ales hepatita B) si tuberculoza Inregistreaza o tendinta de crestere a incidentei, In special ca urmare a reducerii ratelor de vaccinare si a existentei unor grupuri localizate de indivizi neimunizati, mai ales In cadrul populatiei cu risc crescut. Ca raspuns la numarul mare de copii contaminati, Ministerul Sanatatii a dezvoltat programe nationale de imunizare, programe sustinute si de finantatori straini.

PUBLICITATE: Aer conditionat. AER CONDITIONAT.Aparat aer conditionat.Montaj,service si garantie aer conditionat.

Drepturile copilului.

Info Drepturile copilului.

Drepturile copilului info complet.

Drepturile copilului in Romania.

“Drepturile copilului”. Drepturile copilului .

Business Promoter

Business Promoter

Business Promoter